Episodul Tarom și cum e cu avioanele în 2024
- By sori
- -
Bună, sunt Sori Țigăeru și, chiar dacă te-ai abonat la acest newsletter pentru a primi ofertele călătoriilor pe care le organizez, vreau să te anunț că, pe lângă acestea, noi mai abordăm și alte subiecte de discuții pe aici. Adică azi avem sfaturi despre cum să îți păstrezi, atât cât se poate, o impresie bună asupra ideii de a călători, fie singur, cu familia sau, așa cum o facem noi de 7 ani încoace, în gașcă veselă, desigur. Înainte de a începe, simt că ar trebui să mă prezint un pic. Cât să nu te plictisesc. Ce mă face să pot scrie despre acest subiect al siguranței în călătorie, este că am vreo 20 și ceva de ani de când călătoresc singură. Inițial și, din când în când, singură, dar și alături de oameni, pentru că acesta îmi e job-ul, să-i organizez și să-i însoțesc în aventurile noastre din lumea mare. Nu știu totul despre călătorie și nici nu am pretenția asta. Am călătorit singură pe majoritatea continentelor încă de pe la 18-20 ani și de atunci nu m-am mai oprit. Pe vremea aceea nu existau atât de multe probleme ca acum. Lipsa personalului de zbor ar fi putut părea un paradox incredibil în vremurile când toți voiam să fim ba piloți, ba însoțitori de zbor sau, cine avea noroc, chiar controlor de trafic aerian. Exceptând cazurile rare și izolate, condițiile meteo erau previzibile și constante, nu ca acum când o furtună poate decala zile întregi de zboruri. Iar asta se întâmplă în 2024, pe timp de vară, aproape lunar. Nu știu ce să mai zic și despre ce-o fi pe la iarnă. Ne-au anulat zborul Amsterdam – București. Nu știu ce se întâmplă. Ce fac? Zilele trecute, în urma cascadoriei făcute de Tarom, anularea a 52 din 88 de zboruri regulate, o prietenă mi-a dat un mesaj cu doar câteva cuvinte foarte simple, la care un răspuns venea să fie destul de greu de oferit și-l dau acum, scriind acest text. Se întâmpla că piloții Tarom n-au mai venit la muncă. Adică, mai pe românește, cum să fii Houdini și să faci să dispară rapid 1 milion de Euro dintr-un buget care era, oricum, deja schizoid. S-au declarat inapți de zbor, prin urmare lumea a rămas pe loc, cu uimirea pe față și gaura-n buzunar. Cu sau fără aer condiționat în aeroporturi, am primit iar un “kind reminder” românesc. Apoi călătorilor li s-a pus la dispoziție un număr de telefon la care au fost rugați să sune. Și acum să vorbim cifre: 52 de zboruri înseamnă aprox. 5000 de pasageri. Faceți voi matematica în timp ce eu îmi imaginez linia aia telefonică explodând? Bine. Ce e de făcut, atunci, că asta m-a întrebat și prietena mea. Păi, primul și primul lucru pe care-l faci e sa te apuci să-ți analizezi nevoile și apoi ai opțiuni: fiind companie de linie, Tarom trebuia să te aloce pe alte zboruri (probabil că vor fi cu conexiuni și ziua următoare), așa ca ori aștepți asta, ori îți cumperi alt bilet de avion spre casă. Sau, cum ar zice românașul nostru, “dupe posibilități”. Al doilea lucru care trebuie făcut este să-ți educi așteptările. Știu, e dur ce urmează să zic și nu prea ne convine, însă zburatul și călătoritul, în 2024, au devenit relative și nu la fel de bătute-n cuie precum am fost noi învățați pre pandemie. Iar asta se identifică la nivel global, că stai liniștit/ă, nu suntem unica țară cu probleme-n aviația locală. Mai ales vara. Si mai e o soluție pe care mulți o trecem cu vederea, inclusiv eu, care am agenție de turism și se presupune că visez regulile nescrise ale călătoriei: asigurările de călătorie, atât de puternic recomandate, dar nimeni nu le bagă în seamă. Ele îți pot salva portofelul. Și somnul. Ce trebuie să reținem din episodul Tarom? Chiar dacă ai plătit, e posibil să nu zbori pentru că N luate câte K motive. Unde N pot fi, pe rând sau concomitent, o grevă, o furtună sau un overbooking în fața căruia chiar nu mai ai ce să faci, indiferent câte locuri în avioanele low-cost ai plătit tu la check in. Overbooking-ul este o practică legală și atât. N-ai ce să-i faci. Bunul Bob Dylan spunea prin 1964 ca “the times, they are a changin’”, iar noi va trebui să înțelegem asta și să ne planificăm viețile cu o marjă de variabilitate. Sunt Sori Țigăeru și, dacă mai vrei să citești sau să visezi cu ochii deschiși, te invit pe www.haicusori.com. Travel for the story!
3 motive esențiale pentru care să ajungi la aeroport mai repede
- By oana
- -
Ai câteva minute să vorbim despre domnul nostru… Nu. Vreau, de fapt, să vorbim despre de ce e bine să ajungi mai repede la aeroport sau drama oricărui om care are zbor și se gândește că trebuie să-și pună ceasurile, telefoanele, prietenii, vecinii și animalele din dotare să sune, ca să nu rateze decolarea. Da chiar, ai observat cât de greu este să calculezi înapoi în timp ora la care trebuie să fii în aeroport? Mereu m-am amuzat pe treaba asta. Ok, zborul e la 12. Deci minus 1h e 11 minus 2h e 10 minus drumul de acasă la aeroport, hai 09:30 …ăăă, minus 1h și pentru bagaj hai să mă trezesc pe la 7 AM, de fapt. Și la aeroport ce am de făcut? Să beau o cafeluță înainte de coada de la check-in, aia am de făcut, of, că am și bagaj de lăsat. Apoi controlul la securitate, găsitul porții și câte și mai câte. Atunci sunt, de fapt, 3 ore suficiente pentru a fi în siguranță când ajungi la aeroport sau este pur și simplu un mit? Bine, noi știm deja ce a schimbat pandemia, că am tot văzut pe la știri. Apoi ne-a cam ajuns tuturor cât am stat în casă și atunci când s-a dat liberul cel mult așteptat, aeroporturile erau și încă sunt, adeseori, la capacitate maximă. Și uite aici primul motiv și fix de asta este bine să ajungi cu 3h înainte. Pentru că sunt cozi. De la check-in, la securitate, la toaletă sau la cumpărat apă plată de la dozator și covrig de la căruciorul galben (nu te face că nu-l știi), e plin de cozi peste tot. Zilele trecute eram pe aeroport în Madrid și stăteam la poarta de la care urma să mă îmbarc într-un drăguț avion spre casă. Eram acolo cu toții, unii pe scaune și ceilalți, fără noroc, pe jos, așteptând să ne îmbarcăm. Mai aveam vreo 45 de minute când unul dintre călători a spus ca s-a schimbat poarta. Niciun anunț, niciun reprezentant al companiei, nimeni, nimic. Doar un călător care, din întâmplare, văzuse pe tabelă că poarta noastră era, deodată, în celălalt capăt al terminalului. Iată alt motiv pentru care ai nevoie de timp în aeroporturile mari ale lui 2024. Să poți ajunge acolo unde ai nevoie în caz că ei se hotărăsc că tu ai nevoie de-un roadtrip mic prin aeroportul lor. Hai să clarificăm lucrurile Treaba asta cu 3h depinde de aeroport și de compania aeriană cu care călătorești, așa că verifică întotdeauna cu ei pentru a fi sigur. Și mai e o chestie pe care unii dintre noi încă nu o luăm în seamă și e foarte periculoasă. Despre aglomerația rutieră am venit să vă vorbesc, da. Păi numai din acest motiv ar trebui să-ți iei 1h în plus la programul alocat pentru ajunsul la aeroport. Vreme proastă, se lucrează pe șosele, autobuzele întârzie, bașca îți calci pe suflet și (chiar dacă ai scuipat peste umăr de 3 ori) te întorci din drum pentru că ai uitat să-ți iei ochelarii de soare. Însă poți evita toate acestea dacă scoți telefonul din dotare și pui un waze mic să lucreze pentru tine și să-ți arate calea cea dreaptă, dar și cât va dura totul. Concluzii În final îți pot spune că există doi factori pe care companiile aeriene îi folosesc pentru a-și determina recomandările. Primul este timpul necesar unui bagaj de cală să ajungă de la ghișeu la avion. Al doilea este cât durează un pasager să ajungă de la check-in la poarta de îmbarcare. Companiile aeriene au o groază de material pe care să-l studieze, căci văd o mulțime de pasageri care le oferă un set uriaș de date pe care să se bazeze cu acești timpi. Se pare că timpul total dintre cei doi factori a variat de-a lungul timpului, însă ei au rămas egali unul cu celălalt de-a lungul timpului. Eu zic să facem așa: mai bine să ai de unde aștepta, decât să fie nevoie să te grăbești și să-ți crească bpm-ul la 220 că pierzi avionul, nu?
Cum recuperezi banii dacă nu mai poți merge în călătorie?
- By oana
- -
“Îmi dai banii înapoi dacă se întâmplă ceva și nu mai pot merge în călătorie?” Mi-am promis că voi scrie despre asta încă din vremea pandemiei, vreme în care poate doar la figurat era lumea în aer, că avioanele erau, altfel, cam goale pe interior. Iar banii se pierdeau aiurea din lipsa asigurărilor storno. Am pornit newsletter-ul spunând colegilor mei că voi încerca să folosesc expunerea și în scopuri educative, nu doar pentru vânzare. Atât în perioada pandemiei, cât și după, deja îmi formasem un text predefinit pentru întrebarea “Îmi dai banii înapoi dacă se întâmplă ceva și nu mai pot merge?”. Acel text arăta fix așa: “Măi, bună întrebarea ta, e bine că te gândești și că ești precaut. Cel mai bine ar fi să îți faci o asigurare storno de călătorie, pe lângă cea medicală”. Firește, următoarea întrebare venea rapid: Ce este o asigurare storno? Înainte de a începe să explic ce înseamnă o asigurare storno, aș vrea sa îți spun trei lucruri. Unul este că acest fel de asigurare nu este un unicorn. Nu exista asigurare storno de călătorie prin care să-ți recuperezi absolut toți banii plătiți pe pachet, bilete avion etc. Al doilea lucru pe care vreau să-l reții este că scriu acest text fără să fac vreo trimitere sau reclamă la vreo companie de asigurări. Nu am fost plătită, nu iau comision și nici nu fac eu asigurări de călătorii. O fac benevol pentru ca informația să ajungă la cât mai multă lume și să putem călători liniștiți, atât cât e posibil. Și al treilea este că mă poți urmări și pe grupul de Facebook. Asigurarea storno este facultativă, nu obligatorie, așa cum vorbesc oamenii care folosesc limbajul din industrie. Adică nu e musai, dar e bine să o faci. Din punctul meu de vedere, e musai, dar punctul meu de vedere este și cel al unui om care, atunci când formează o modestă comunitate de călători, se gândește și la aspectele acestea de siguranță materială. Asigurarea Storno îți protejează pachetul achiziționat, ATENȚIE, înainte de călătorie. Din câte am înțeles, există și cele care au condiții aplicabile în timpul călătoriei. Astfel, dacă tu pățești ceva medical, să zicem, și ai o asigurare storno, poți deschide un dosar și, în funcție de condițiile pe care le-ai agreat când ai bătut palma, îți poți recupera banii. Ce acoperă o asigurare storno travel? Condițiile diferă de la o firmă de asigurări la alta. Majoritatea acoperă: sejururi, bilete avion, excursii, costul excursiilor, croaziere etc Cât costă o asigurare storno travel? Sunt câteva criterii pe care asiguratorii le iau în seamă atunci când vine vorba despre asigurare storno. Vârstă, durata călătoriei, valoarea pachetului și foarte important, destinația. În funcție de toate acestea și în comparație cu alte feluri de asigurări, cea storno va avea un preț mai mare. Nu știu cum e la alții, nici nu m-am uitat, însă pot da un exemplu de la noi din casă: să zicem că pleci cu Sori în Zanzibar, asta înseamnă ca plătești undeva la 1400 euro aproximativ, deci asigurarea e undeva pe la 300-500 lei. Multe companii de asigurări au și pachete în care introduc asigurări medicale. Ce trebuie să faci ca să-ți acoperi spatele în caz că nu poți calători? În primul și în primul rând, în momentul în care cumperi o călătorie de la o agenție (un pachet turistic) trebuie să primești un contract. Asigurarea storno travel asigură valoarea scrisă în acel contract și se face imediat ce ai făcut contractul. Sunt unele companii care asigura și fără contract. La ele doar estimezi valoarea și, în caz de nevoie, faci dovada cu OP-urile plăților către agenție. Verifici dacă motivele neputinței tale sunt printre cele înscrise în asigurare și, dacă da, deschizi dosar. Tot circuitul poate dura și jumătate de an, de la deschiderea dosarului până la recuperare. Sunt cazuri în care asiguratorul se va face că plouă, însă trebuie insistat cu dovezi (medicale), mail-uri specifice cu ton ferm și mult tupeu. Dacă deschizi dosar (majoritatea online), comunicarea va fi cu asiguratorii, iar agenția de turism nu este implicată. Dar să sperăm că nu ai nevoie sa ajungi acolo. Unele companii au termen de 5 zile de la data contractuală pentru a putea încheia asigurarea, altele până la 30 de zile înainte de călătorie. Câte bordeie, atâtea obiceie. Câteva concluzii Ce-am fi noi fără câteva vacanțe? Însă trăim vremuri agitate, dar în același timp dorim să continuăm viața în ritmuri firești. Zic că nu e cazul să fii ̶z̶g̶â̶r̶c̶i̶t̶ reținut si, atunci când plătești să-ți îndeplinești visul de a ajunge în lumea largă, mai gândește-te și la asigurarea acelui vis. S-ar putea să-mi mulțumești. Travel for the story! PESEU’: Bne, eu sper că nu, dar au fost situații în care ai fi vrut sa ai asigurare storno? Povestește-mi, sunt curioasă, deci dă-mi un reply la acest e-mail.
La ce să te aștepți de la o călătorie de grup
- By soriadmin
- -
În primii ani de activitate n-am simțit presiunea organizării călătoriilor. A fost vis după vis, ca Ozana cea frumos curgătoare și oamenii fericiți. Ceea ce se întâmplă și acum, însă eu am început sa fiu un pic mai conștientă că mă ocup cu vacanțele oamenilor, vacanțe atât de prețioase pe vremuri destul de nebune, aș zice. Da, conștientă sunt, mai ales de psihologia călătoriei de grup, un subiect pe care m-am încăpățânat să-l studiez și despre care am tot promis că voi scrie atunci când va veni vremea. Azi mi-am adus aminte de notițele scrise pe dosul unui caiet, pe vremea când călătoream în Myanmar. Au fost primele cuvinte în acest sens. De atunci au trecut vreo 6-7 ani și eu tot leg călătorii pentru oameni. Ba, mai mult, mă și implic personal, mergând cu ei. Și, cu fiecare grup, am înțeles din ce în ce mai bine ce să “da” și, mai ales, ce să “nu” într-o călătorie de grup. Așa că, dragi oameni și cine știe ce alți ochi ai marelui internet, i give you câteva concluzii despre lucruri la care te poți aștepta atunci când călătorești în grup organizat. Spoiler alert, vor fi și chestii neplăcute, acest articol nefiind scris pentru a-mi favoriza propriul business. Acest articol este scris și în baza feedback-urilor primite de la călători, pentru a educa și pentru a face omul să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, o călătorie de grup, exceptând destinația în sine. Ajungi tu singur/ă la ce concluzie vrei, fie ea că e mișto cu grupul, fie că nu ți se potrivește. Mi-a fost clar încă din a doua sau a treia călătorie de grup că vibe-ul ghidului însoțitor este cel mai important într-o astfel de organizare. E ca-n filmul ăla “happy wife, happy life”. Ghid relaxat, grup fericit. Pentru mine a rămas regula nr. 1. Încerc, pe cât pot, ca atunci când plecăm, să las orice fel de supărare acasă. Și îți spun și de ce: deși știu că, pentru a se desfășura totul bine, voi avea de muncit, prefer să aleg un mindset relaxat. E cheie, e aur. Așa devin și eu un călător, nu doar un organizator, iar oamenii vor fi mai relaxați pe lângă mine. Și acum săpăm mai adânc în subiect. Să vorbim despre firea omului, un spectacol veșnic, dar și gratis. Să știi că, într-o călătorie de grup, poți avea șansa să te descoperi pe tine în circumstanțe neobișnuite. Că, practic, ieși din cutie. Pentru că tu, cel/cea de acasă, nu vei fi același/aceeași în călătorie. Și de aici începe distracția. De la reacții la vorbe, cu stări diferite față de cele pe care te aștepți să le ai, călătoria le va accentua sau le va diminua. Înveți să lași rușinea, timiditatea sau anxietatea în urmă. E un drum al descoperirii de sine. Câteodată începe anevoios, dar te asigur că se termină cu bine. Ai atâția oameni în jurul tău, be happy! Și da, pot fi situații de nepotrivire a caracterelor, însă nu uita ca ai un scop, acela de a te relaxa, de a descoperi și a călători. Și de a te distra! Apropo de distracție, parcă altfel faci hora iordaniană în deșert cu mai mulți prieteni, decât de unul singur, nu? Sau mai bine tragi un dans la discoteca din sat în Zanzibar cu fetele decât de una singură. Pentru că într-o călătorie de grup dispare acel “aș face asta, dar n-am cu cine”. Și mai e o treabă, una destul de haioasă pentru tine, dar ușor în defavoarea organizatorului. Într-o călătorie organizată tu poți să vii direct la aeroport, fără să consumi timp și energie pe documentare. Nu vei petrece timpul organizând cazări, transporturi, ghizi, obiective de vizitat, rooming list-uri și multe altele. Ălea sunt la organizator, tu doar te prezinți la aeroport, cu pașaportul, zâmbind. Zic “în defavoarea organizatorului” pentru că nu e nimeni perfect. Ghidul se asigură că nu ratezi obiective, dar oricât de multă informație dăm noi, cei care încercăm să facem din rahat bici (scuzați my french), nu vom reuși aproape niciodată să facem ca toată acea informație să ajungă la tine. De aceea te sfătuiesc un lucru cât pot de sincer: dacă, vreodată, ți se dă de la un organizator ceva de citit, e PENTRU TINE, pentru binele tău. Citește, îți va fi mai ușor. Pe cuvânt de călător! “Ai grijă cu cine mă pui în cameră!” , “vezi că sforăi!” și alte ̷d̷e̷z̷a̷s̷t̷r̷e̷ finețuri. Păi dacă te înscrii la o călătorie de grup, ar fi bine să îți și asumi asta. E posibil ca în unele zile cineva să întârzie. E posibil să te enerveze, însă în ziua următoare s-ar putea să ți se întâmple chiar ție. Așa afli că nici tu nu ești perfect/ă. Bine, în cazul sforăitului recomand puternic opțiunea suplimentului de “single” sau găsim pe cineva mai surd și am rezolvat problema. Am ajuns acum la aspectul banilor. Care contează și va conta mereu. Sau mai mereu. Sau până vom sparge o bancă! Da, o călătorie de grup organizat va fi mai ieftină decât una pe cont propriu. Tu alegi dacă vrei așa, nu este o regulă de bază și nu obligăm pe nimeni. Însă vreau să știi că unele costuri primesc reduceri dacă suntem mai mulți, câteodată reduceri care fac o diferență mare. Fie că ne tocmim la prețuri de cazări, transport, mâncare și altele, nu uita că-n țările unde nu au prețurile afișate, e loc de tocmeală. E loc mult. Hai să zic și ceva “de rău” despre călătoriile de grup. Deși, până la urmă, nu e rau deloc. E natural și firesc pentru oameni să vrea să fie și singuri la un moment dat. Deci se pot ivi situații în care ai dori să te desprinzi de grup. Un bun organizator ar trebui să anticipeze asta cumva și să știe și cum să comunice în acest sens, adaptând programul sau oferind timp special pentru asta (va aduce echilibru în program). Așa că dacă te mănâncă în tălpi, fă-ți un pustiu de bine, ia o părere
Descoperă Maroc. Cum a fost și este în Maroc
- By oana
- -
Un articol despre destinația care a stat la baza proiectului HaiCuSori, o idee de itinerar, recomandări mâncare și ponturi despre locuri fabuloase în cea mai colorata țară pe care am vizitat-o. Maroc sau, mai bine zis, țara berberilor care m-au învățat că a călători înseamnă și să te muți din loc în loc, întocmai pentru a putea descoperi magia unui alt univers! Prima întâlnire cu Yalla, yalla, Morocco! Febra Marocului m-a cuprins prin 2016, când o fostă colegă de șantier mi-a trimis un link. Și m-a cuprins bine de tot, durând cam 4 zile până când aveam deja biletele de avion în inbox. Câteva luni mai târziu zburam spre țara considerată fiind “poarta Africii”. Iar fireștile așteptări veneau la mine sub forma unor visuri care îmi arătau ce fotografii urma să fac. Și pe care, ulterior, le-am și făcut, datorită circuitului de 9 zile care m-a purtat prin aproape toată țara. Nici măcar n-am realizat că începeam una dintre cele mai mișto și intense relații cu țara ce avea să fie în topul celor mai căutate destinații de vacanță din lume. Maroc a fost pentru proiectul HaiCuSori ceea ce japonezii numesc “ikigai” – motivul existenței. Iar pentru mine a fost un foarte bun stimulent artistic, lucru care se întâmplă chiar și după 7 ani. Acolo l-am întâlnit și pe șoferul cu care, ulterior, am dezvoltat o colaborare. De atunci și până acum am pierdut numărul dăților în care am fost sus pe cămilă în deșertul Sahara, cântând mai apoi cu berberii în jurul focului. Sau în care am descoperit farmecul medinei de la Essaouira, perla Marocului de la Oceanul Atlantic. De fiecare dată această țară mi-a dezvăluit câte o nouă față, fie că descopeream noi oameni sau obiective speciale ascunse pe străduțele înguste din Fes. Pe vremea aceea încă țineam serile de povești de călătorie și fotografii pe proiector la Journey Pub în București, iar Marocul a fost destinația care a umplut sala cu peste 100 de oameni. Sortam fotografiile și aranjam un mic scenariu, astfel încât oamenii care veneau, ascultau poveștile și vedeau fotografiile, plecând de acolo cu informații noi și idei despre cum este în Maroc. Acum suntem în 2023 și în mai sărbătorim călătoria nr. 10! Cum ajungi în Maroc? Din București am identificat 2 posibilități de a ajunge în Marrakesh sau Casablanca. Există zboruri București – Paris – Marrakesh cu Air France care pot fi un pic mai scumpe decât cele de la Ryan Air pe ruta București – Milano – Marrakesh. Organizând călătorii de grup am preferat să lucrez direct cu Air France datorită condițiilor comerciale și a programului de zbor avantajos. Bine, recunosc, și pentru faptul ca servesc vin pe zboruri. Care durează cam 3 ore pe fiecare segment, iar la Paris poți profita de pauză intre zboruri, ieșind la o cafea și o scurta plimbare prin centrul celui mai romantic oraș din Europa. Ok, ai ajuns, now what? Acum e momentul să înveți ce înseamnă un riad, adică o casă sau un palat tradițional marocan, cu o grădină interioară și curte. Riad-urile sunt deseori folosite în scop hotelier, însă e bine să te documentezi înainte. Mai apoi înveți și ce înseamnă medina, adică partea veche a unui oraș, întâlnită în multe țări din Africa de Nord (nu doar în Maroc). Este, de obicei, zidit și conține străzi înguste, fântâni, palate și moschei. Un loc tocmai bun pentru a lua contact direct cu tot ce înseamnă cultura marocană: street food, religie, aglomerație, obiceiuri și, de ce nu, negocieri la cumpărături. Însă ai grijă la străduțele întortocheate, căci sunt un prilej bun pentru a te rătăci. Marocul are infinit de multe obiective și depinde de fiecare ce așteptări are la prima vizita în țara culorilor. Însă e bine să-ți faci încă de acasă un program, să te documentezi despre cultura lor și să te asiguri că ți-ai confirmat rezervările la hotel/riad. Așa vei fi sigur că poți vedea, gusta și simți fiecare oportunitate care îți va ieși în drum. Maroc este și va fi o țară în curs de dezvoltare. Populația este de peste 35 milioane de persoane și 99% sunt musulmani. Există un foarte mic procent de creștini. Când ajungi acolo, iar asta este o treabă pur instinctuală, îți va veni să te întrebi dacă marocanii sunt arabi sau africani. Majoritatea populației marocane este berberă (inclusiv berberii arabizați din câmpiile de coastă), arabi (inclusiv Hassanya din Sahara), mauri din Al Andalus (Spania actuală, au păstrat, în medinele tradiționale ale țării, un parte importantă a civilizației andaluze) și negru (harratini din sud și descendenți ai sclavilor subsaharieni ai Imperiului Songhai care au lăsat moștenire cultura Gnawa și moștenirea sa muzicală, mistică și semnificativă). Come on, ar fi păcat să nu te duci peste tot prin Maroc! Am învățat asta prima oară când am ajuns acolo. Și da, pentru o primă vizită, recomand puternic circuitul prin țară, ca nomazii. E bine să ajungi odihnit pentru călătoria ta, căci Maroc nu-i o destinație ușoară, cu relaxare sau lâncezeală. Acolo ai mereu câte ceva de făcut. Așa vei afla unde ți-a plăcut cel mai mult și dacă ești tentat, te vei întoarce în locul unde te-ai simțit cel mai bine. De-a lungul anilor am structurat un pachet de călătorie sub formă de circuit pe care, în ultima perioadă, l-am dezvoltat și relaxat, adăugând încă 1 zi la oceanul Atlantic. În Marrakesh sunt câteva, dacă nu, mai multe obiective importante. Subiectiv vorbind, aș spune că o zi este suficientă cât să te plimbi prin medină pentru câteva suveniruri, să vizitezi palatele Badi și Bahia și, după prânz, să mergi la Grădinile Majorelle, probabil cea mai mișto atracție a acestui oraș în care este foarte greu să găsești liniște. Pe aleile care șerpuiesc printre zecile de soiuri de cactuși și flori am pășit lăsând capul în jos, evitând alintat vegetația copacilor sau a palmierilor, ridicând apoi ochii spre culorile vii ale plantelor. Am realizat ce minune a făcut Yves Saint Laurent atunci când a salvat acest loc de violența buldozerelor. Și dacă vreți să
Descoperă Genova. Cum a fost și este în Genova
- By oana
- -
Un articol despre orașul Genova sau una dintre cele mai subestimate destinații ale Italiei. Prima întâlnire cu Genova și motivul pentru care am ales acest oraș, ambele la fel de mișto Cam cu o săptămână înainte de plecarea în Genova stăteam și mă uitam unde aș putea să fug de zgomot pentru câteva zile. Urma să am un weekend fără responsabilități, o premiera în ultima vreme. Nu voiam să ies și să-l dansez, ci doream mult să-l călătoresc. Singură. În liniștea și în ritmul meu. Apoi am deschis harta și m-am dus, instinctiv și, probabil, de foame, spre Italia. Ceea ce nu mă surprinde, Italia va rămâne mereu una dintre cele mai bune idei de călătorie. Mi-am adus aminte că Liguria, zona din nord vestul Italiei, zonă de care aparține și Genova, era cam singura arie a țării pe unde nu fusesem. Ryan Air m-a aprobat, mi-a dat și niște bilete prietenoase și, uite așa, m–am dus la Genova. Mai exista un motiv pentru care am ales acest oraș dar, despre asta, voi scrie într-un articol separat, că e mai de corazon treaba, așa că mai las să se așeze lucrurile nițel. Până atunci însă, Genova mi-a demonstrat în două zile și câteva ore că este una dintre cele mai subestimate și la îndemână destinații pentru cei care călătoresc din România. De la biletele de avion, destul de omenești la preț, și până la arhitectura, vibe-ul și oamenii orașului. Să începem, deci. De ce să mergi la Genova, cu ce ajungi acolo și unde e bine să te cazezi? Din start am pentru tine 3 motive pentru care te îndemn să mergi la Genova. Primul, posibil cel mai important, e că zborurile sunt, cât de cât, ieftine. Dacă faci o simulare pentru luna mai, iese undeva la maxim 100 euro. Al doilea motiv, cumva legat de perioada simulată mai sus, mai exact de numărul de zile, este că vei avea timp să vizitezi Genova, dar și să iei trenuri spre orașele de pe lângă. Poate fi chiar Milano, poate fi chiar Cinque Terre, Portofino sau, de ce nu, o destinație cel puțin interesantă, despre care voi scrie în viitor, descoperită chiar acum, la 20 minute cu trenul de Genova. Și am ajuns la al treilea motiv care, da ai ghicit, e chiar Genova. Un oraș fabulos, în care te simți ca într-un muzeu. Pentru că asta și este, un muzeu în aer liber. Cu străduțe înguste, clădiri vechi și extrem de bine întreținute, restaurante și terase, galerii de artă, veselie, oameni respectuoși și aer relaxat. Pentru cazare îți recomand să cauți în zona Piazza De Ferrari. Este în centrul istoric și îți va satisface toate dorințele logistice: aproape de străduțe și variante doldora de restaurante, aproape de port, aproape de gară, acolo vine și autobuzul de la aeroport, Vola Bus. Pentru că am călătorit singură, eu am ales varianta Airbnb, mai simplu și la îndemână. Ok, ai ajuns, now what? Păi te apuci și bănănai, descoperi și te bucuri de libertate. Și, apropo de asta, eu am avut 2 zile și niște ore cu atâta libertate, încât am ajuns sa merg în jur de 20.000 pași/zi. Îți recomand să începi cu Galata Museo Del Mare, un loc cum rar mi-a dat să văd. Și zic să începi cu el pentru că va fi atracția care îți va consuma cel mai mult timp. Intrarea costă 17 euro, are 4 etaje și o superbă terasă de unde se vede orașul. Înauntru vei găsi istorii nebănuite ale războiului și informații despre viața oamenilor de pe bărci, o galeră și o barcă brigantine la scara reală, istorii despre Christopher Columbus, dar și partea care m-a emoționat cel mai tare, poveștile imigranților, sensibil și atât de real reproduse prin butaforii și fotografii. După ce ieși din muzeu, la doar câțiva pași și inclus în traseu, se află un submarin. Să cobori în el și să vezi cum funcționează totul, sa te plimbi prin el și să experimentezi viața pe care o au cei care lucrează în așa condiții mi se pare o experiență cel puțin inedită. Eu am marcat a treia vizita într-un submarin și mi-a plăcut. Dacă tot ești în port și vrei să hrănești copilul din tine, mergi si la Acquario di Genova, intrarea este 29 euro și merită. Eu m-am pierdut cu gândurile uitându-mă la pereți întregi de acvarii cu meduze de toate națiile, formele și culorile, pește sabie și, în premieră pentru mine, am văzut prima dată o pisică de mare și peștele unicorn. Lângă Piazza De Ferrari se află Domul din Genova și Biserica San Lorenzo (actual în renovare exterioară). Via Garibaldi este strada pe care vei găsi toate magazinele lumii și, dacă ești fan cumpărături, o zi clar o poți petrece pe aici. Tot în Piazza de Ferrari se află și Opera Teatro Carlo Felice care are afară o mică terasă cu cele mai bune foccacia. Recomand locul pentru micul dejun. Plus potrivitul pahar de prosecco. Și uite aici un pont. Orașul Genova este construit ca un amfiteatru, așa că poți fi sigur de străduțele în pantă, de scări printre case, scări care duc spre locuri nebănuit de fantastice. Desigur, poți alege să dibuiești traseul autobuzului sau să să urci pe jos vreo 30 minute, așa cum a făcut yours truly, până la locul de belvedere asupra Genovei. Se cheamă Belvedere Casteletto și îl găsești, făra probleme, pe google maps. Din punctul meu de vedere, acolo se produce adevărata magie a Genovei. Dacă te prinzi cam în ce perioadă a înserării este “ora albastră” – momentele în care cerul devine albastru închis și luminițele orașului și ale portului se aprind, s-ar putea să te consideri un norocos. Ochii vor avea parte de o panoramă de nedescris, iar sufletul îi va urma. Recomandări pentru mâncare Pentru mic dejun – așează-te la Opera Teatro Carlo Felice din Piazza de Ferarri și savurează un prosecco și niște focaccia cu șuncă și pentru mine La Cialtroneria este un restaurant pe străduțele din spatele pieței Ferrari. Acolo au o terasă micuță, cu scaune și mese puse pe macadam. Am
Descoperă Iordania. Cum a fost și este în țara sfântă
- By oana
- -
Ceea ce urmează să citiți este un articol despre a treia destinație adăugată proiectului HaiCuSori, o idee de itinerar, recomandări mâncare și ponturi despre locuri fabuloase pentru Iordania, una din cele mai atractive țări ale lumii. Prima întâlnire cu magia Iordaniei Trebuie să îți mărturisesc că n-aș fi ajuns în Iordania dacă nu ar fi fost documentarele despre Petra. Sau Marea Roșie cu ale sale sesiuni de snorkeling. Sau minunatul deșert Wadi Rum pe care-l văzusem prin nu puținele filme care s-au făcut acolo. Nu puține și foarte faimoase, căci Iordania a prins elan și mai mare post filmărilor lui DUNE. Bine, îți mai mărturisesc și că am început să scriu acest articol în timp ce mă gândeam ce-mi fac de mâncare. Și apoi gândul mi s-a dus direct la falafel, mansaf, vinetele lor murate și kunafa. Da, Iordania este țara în care am mâncat cel mai bine. O spun cu mâna pe inimă. Cu mâncarea din Iordania am început o relație minunată și de lungă durata în primăvara lui 2019 și de atunci o țin tot așa. În afara pandemiei am mers de 2 ori pe ani, iar oamenii din grup au fost fericiți. De ce să mergi în Iordania și cum ajungi acolo? Cum adică de ce? Parcă ne-a fost clar din capul mesei că mâncarea este primul motiv. Al doilea fiind Petra, simbolul Iordaniei care atrage cam 1.1 milioane de vizitatori pe an. Pe bună dreptate, căci în 1985, Parcul Arheologic Petra a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO, iar în 2007 a fost numit una dintre cele șapte noi minuni ale lumii. Iar atmosfera de acolo te transpune fix într-un film ca Indiana Jones. Am să revin la acest subiect, căci Petra este, în continuare, un izvor nesfârșit de idei. Ca să ajungi în Iordania sunt mai multe posibilități de zbor. Primul ar fi Ryan Air, apoi Tarom-ul (cât o mai fi, însă orele de zbor sunt complet împotriva firii unui om care apreciază somnul). Eu prefer Ryan Air-ul, pentru orele bune de zbor. Și aterizează direct în Amman, iar cursa directă ține cam 3 ore. Ok, ai ajuns, now what? Păi, ca-n orice țară unde, ca sa intri, ai nevoie de viză, te apuci de formalități. Găsești mai multe detalii pe minunatul site mae.ro, dar ca sumar, e bine de știut că viza se poate obține la reprezentanțele diplomatice ale Iordaniei din străinătate, dar și la frontieră, inclusiv la Aeroportul Internațional “Queen Alia” Amman – contra cost (40 dinari iordanieni – aprox. 56 USD). Pentru călătoria de grup HAICUSORI nu este nevoie să luați voi viza, ea este inclusă în pachetul plătit, dacă mergeți cu grupul. Și apoi începi călătoria. Două, trei Salaam Alaikum mai târziu și pornești de la aeroport spre Amman. Pentru ca noi călătorim în grup, avem deja transportul asigurat. Dacă mergi singur, îți recomand să iei un taxi din fața aeroportului, taxi care va costa în jur de 20 dolari. Până în centrul Ammanului vei face cam 40 minute. Și dacă nu dorești cu taxi, atunci ai autobuze la dispoziție tot pe acolo prin zonă. Iordania sau “pământul străvechi” este un stat tânăr care poartă urmele multor civilizații. Separată de Palestina antică de râul Iordan, regiunea a jucat un rol proeminent în istoria biblică. Între granițele sale se află vechile regate biblice ale Moabului, Galaadului și Edomului, la fel ca și faimosul oraș de piatră roșie Petra, capitala regatului nabatean și a provinciei romane Arabia Petraea. Până în 1918 a făcut parte din Imperiul Otoman, iar din 1946 Iordania este un regat independent. Fiind printre cele mai liberale țări din lumea arabă din punct de vedere politic, Iordania împărtășește problemele care afectează regiunea, însă conducătorii săi și-au exprimat angajamentul de a menține pacea și stabilitatea. Majoritatea covârșitoare a oamenilor sunt arabi, în principal iordanieni și palestinieni. Însă, așa cum probabil ai mai auzit, există și o minoritate semnificativă de beduini, care au fost cel mai mare grup indigen înainte de afluxul de palestinieni în urma războaielor arabo-israeliene din 1948–49 și 1967. Să vorbim un pic despre beduini. Cei din est sunt crescători și păstori de cămile, în timp ce beduinii din vest strâng oi și capre. Există și seminomazi, stil în care se contopesc modurile de viață ale deșertului și zonele cultivate. Acești oameni adoptă o existență nomadă în timpul unei părți a anului, dar se întorc la timp la pământurile și casele lor pentru a practica agricultura. Come on, ar fi păcat să nu te duci peste tot prin Iordania! Deși Iordania e doar la câteva ore de zbor de noi, e bine ca atunci când ajungi pentru prima dată să profiți la maxim de timpul petrecut în țara sfântă. Adică, ce vreau eu să îți spun e că, pe lângă faptul ca vei vedea Petra, deșertul Wadi Rum, Marea Moartă și Marea Roșie unde îți recomand puternic o sesiune de snorkeling, peste tot vei întâlni mâncare bună. Dar să leluăm pe rând, că de aia suntem aici. Îți recomand sa începi cu o vizită în orașul Madaba ca să vezi faimoasa hartă mozaic a Ierusalimului, veche din secolul VI. O găsești în biserica greco-ortodoxă Sf. Gheorghe (St. George). Însă, dacă o iei pe străduțe, Madaba se simte în același timp foarte iordanian. dar și foarte diferit de altundeva în Iordania. Acesta-i farmecul orașului, de fapt. Apoi continuă cu adevăratul loc al botezului, Muntele Nebo, iar seara cazează-te la Marea Moartă, pentru o baie de nămol și un apus în mare. Iordania are multe canioane, majoritatea sunt vizitabile încă din luna martie. Printre ele, Wadi Mujib și Wadi Numeira sunt cam cele mai pitorești și, dacă le vizitezi, ai parte de aventură, adrenalină și niște fotografii pe măsură. Însă hai să ne aducem aminte unul dintre cele mai importante motive pentru care ai venit în Iordania. Ești deja la 3 ore distanță de Petra, această bijuterie a turismului Iordanian. Înainte de a-ți arăta fotografii de acolo, vreau să-ți explic un
Descoperă Zanzibar. Cum a fost și este în Zanzibar
- By oana
- -
Plajă, soare și distracție, dar și ce poți vedea în Zanzibar – ce am învățat organizând călătorii pe insula din Oceanul Indian SAU Despre cum să leșini pe plajă la Oceanul Indian, cu un rom lângă, dar și cum a fost în călătoriile de grup organizate acolo și dacă este Africa pentru toată lumea sau nu. O vorbă din bătrâni spune ”follow me for more rețete”, să-i dăm drumul, deci! Prima întâlnire cu HAKUNA MATATA Un drum firesc în 2018 Dacă mă întreabă cineva despre cum a fost în Zanzibar, întâi găsesc potrivit să povestesc cum a început totul, de fapt cum a devenit călătoria în Zanzibar laitmotivul HaiCuSori. De acolo au plecat multe povești, adică vreo 10 călătorii de grup pe care le-am tot organizat de-a lungul anilor. Prin 2018 am cunoscut-o pe Chantale. Ea locuia în București și urma să se mute la Dar es Salaam, în Tanzania. După câteva luni am vorbit și mi-a spus să vin pe insulă, că sigur o să-mi placă. Zanzibar, aceast arhipelag exotic, situat la doar câteva grade de Ecuator (667 km mai exact) cu un aer libertin, la Oceanul Indian. Ghidată de soare fiind, n-am stat mult pe gânduri și mi-a luat doar câteva săptămâni să organizez încă 5 prieteni călători. Urma să petrecem revelionul acolo. Nici măcar n-am realizat că începeam atunci, fix atunci, o relație minunată și de lungă durată, cu una dintre cele mai căutate destinații de vacanță din lume. Am ajuns acolo și am cunoscut alți români de pe insulă, oameni cu care, în timp, am rămas prieteni și parteneri de business. De-a lungul anilor am descoperit cazări, obiective, plaje virgine și multe locuri unde puteam să ne simțim bine, să ne bucurăm de libertate și să fim noi. Pentru că e important să găsești un loc în lumea asta unde să te poți simți așa cum îți dorești sau cum ai nevoie. Anii treceau și, alături de fiecare grup, descopeream insula și făceam imersie în ceea ce Hakuna Matata înseamnă cu adevărat: o stare lipsită de griji, supărări și ce alte belele mai găsim prin viață. Uitându-mă la prezent, aș spune că această stare este ușor imposibilă. Acum, după aproape 5 ani și multe călătorii acolo, sunt foarte tentată să spun că Zanzibar este, de fapt, un pansament prin felul său blând de a obloji răni. Că oameni suntem, viață trăim. Înainte de plecare oamenii sunt pe cât de entuziaști, pe atât de buimaci. Și asta e de înțeles, urmează să vină în Africa despre care, poate, nu știu mai nimic. Apoi se așează pe vibe-ul călătoriei și încep să se obișnuiască cu tot ce-i înconjoară. Din păcate relaxarea a devenit destul de rara avis, ce-i drept și momentele de visare cu un rom bun în pahar, cu prietenii în jurul focului de pe plajă ajută, iar Zanzibar, insula asta parcă oprită în timp, are felul său dulceag și blând de a te fermeca. Iar eu m-am prins de asta, m-am prins atât de bine încât, de-a lungul anilor, am pus la punct un program de vacanță pe care l-am tot ajustat, ca pe șuruburile unui sistem care trebuie mereu să funcționeze. Primul lucru pe care-l înveți în Zanzibar este fix treaba asta cu așteptările. Tu vii dintr-o societate în care viața se întâmplă cu viteză. Unde informația circulă aproape la fel de repede ca un gând și totul se întâmplă rapid. Ei, în Zanzibar nu-i așa. E Pole Pole, adică încet-încet. Și asta se vede pe viteza de reacție a localnicilor, fie că lucrează în horeca/turism sau că se plimbă pe plajă, încercând să îți vândă brățări de picior, eșarfe sau alte zorzoane. Ăsta este, din punctul meu de vedere, primul hop esențial pe care, dacă-l treci, te asigur că vei avea parte de una dintre cele mai mișto vacanțe. Noi am învățat asta la cazarea tradițională pe care o tot folosesc atunci când merg cu câte un grup. Adică în satul Michamvi, sat de pescari, cu ieșire la golful unde toată lumea vine să vadă cel mai frumos apus de pe insulă. Mâncarea delicioasă poate dura mai mult de o oră până este gata, but Hakuna Matata, my friend, unde te grăbești? Ăsta fiind unul dintre exemple. Pe celelalte n-am să le spun, mai bine descoperiți voi tot farmecul lor când mergeți. Așa, cu ce am mers în Zanzibar? (haha, cu avionul). Că e Fly Dubai sau Qatar, alegerea va fi mereu în funcție de timing și lungimea zborurilor. Cu Fly Dubai zbori București – Dubai 5 ore, apoi Dubai – Zanzibar 5 ore și un pic. Acum, depinde și cum bate vântul, că poate ajungi mai repede. Zborurile sunt, deobicei, de noapte, iar în Zanzibar ajungem dimineața, moment când suntem preluați de microbuzul cu care ne vom plimba și pe insulă. Unde am stat în Zanzibar? Ziceam mai sus de cazare și nu degeaba. Sunt multe opțiuni în Zanzibar. De la cele de 5 stele cu piscine luxoase până la cazări de 3 stele, tradiționale, cu vibe localnic. Locuri care te fac să te simți într-un film exotic și de care îți e greu să te desparți. Cazarea pe care o aleg de fiecare dată este tradițională, formată din bungalow-uri situate într-o curte la 3 minute de ocean, în golful Michamwi. Un loc plin de farmec, în care simți că te afli chiar într-o grădină exotică. În calea ta, spre căsuța colorată, vei întâlni tufe întregi de frangipan, palmieri și aloe vera. Dar fi atent și la nelipsitele maimuțe bush baby care apar din când în când, pregătite să-ți salte mâncarea de pe masă. E un loc unde, dacă te plimbi prin sat, ai șansa să observi stilul liniștit de viață. Descoperi rutina localnicilor, modul lor de trai și școala primară la care, negreșit, ducem de fiecare dată rechizite. Celor care mă întreabă unde să-și ia cazare, le recomand cu drag să meargă pe coasta de est a insulei. În Paje, Jambiani, Bwejuu sau Michamwi. OK, am ajuns, now what? Cel mai
Ai bagaje de făcut și în 2023!
- By oana
- -
Îmi place mie să visez, dar un text ca acesta mă scoate din sfera creației romantice a ceea ce înseamnă HAICUSORI și mă trimite la biroul organizatorului de călătorii. Pentru că 2022 a fost un an în care, pe lângă munca depusă pentru cele 7 călătorii de grup, am reușit, atât cât am putut, să ascult. Despre cine ești, unde vrei să călătorești și cum îți place să fie la drum. Te-am auzit, să știi. Iar în 2023 se va reflecta și rezultatul acestor mici introspecții. Au trecut 6 ani de când Maroc, Iordania și Zanzibar sunt destinațiile pe care le-am repetat. În 2022 am reușit să adaug la meniu și Toscana de 2 ori, lucru care m-a încântat teribil! Și, apropo de meniu, mai jos ai câteva perioade orientative despre ce va veni în 2023. Pe lângă cele două călătorii în Iordania (martie și aprilie 2023), pentru care echipajul e deja format, la anul avem de făcut bagaje după cum urmează: Maroc aprox. 22-31 mai 2023, înapoi sus pe camilă și o voi lansa în ianuarie 2023; Toscana iunie și octombrie 2023, căci arta făcutului de nimic trebuie perfecționată; Kenya septembrie 2023, pentru că tot am făcut recunoașterea, ar fi păcat să nu tragem un safari de 1 săptămână, cel puțin. Cambodgia și Vietnam în octombrie 2023, o călătorie nouă în meniu, pentru care e nevoie de vreo 12-13 zile și pe care o aștept cu bagajele aproape făcute. Cel mai probabil, o voi lansa la sfârșitul lui ianuarie. Fotografie de Tran Phu pe Unsplash Zanzibar life is always better at the beach, deci mă gândesc să organizez un grup pentru iulie și unul pentru noiembrie 2023, insula e la fel de bonita în ambele perioade. Nu exclud Provence și Madeira ca destinații noi pentru vara lui 2023, pentru că plănuiesc să-mi bag coada și pe acolo. Știi cum e, după posibilități. Despre România vreau să-ți spun că există mult vin de apreciat pe la noi. Și vom păstra tradiția degustărilor de o zi sau, de ce nu, le vom face de weekend, presărând și alte activități adiacente. Și mai vreau să-ți zic o chestie importantă: dacă primești acest calendar și vrei să mergi cu Sori în vreuna din călătorii, răspunde-mi la e-mail și spune-mi de pe acum. E foarte important asta, așa pot organiza totul mai bine. E nevoie de timing, de disponibilitate, de lucrat la aceste lucruri din timp. Închei prin a-ți aminti că în newsletter-ul trecut am lansat apelul la povești. Știu că în 2022 ai călătorit. Și sigur ai povești de spus, povești pe care sunt dornică să le citesc. Voi culege aceste texte și le voi publica pe site. Desigur, ne vom sfătui când și cum le publicăm, despre editare si altele. Dar vreau să reții că fac asta pentru că simt în aer o mare nevoie de exprimare. Și, decât să ne lăsăm bucăți din inimă prin comentarii efemere, acum avem un loc unde le putem citi mereu. Ce vei scrie va ajunge direct la mine, dacă dai un reply oricărui newsletter. Pentru că tot Sori de la, evident, HaiCuSori mă semnez, ca deobicei, cu același îndemn: Travel for the story!… și în 2023!
