Plajă, soare și distracție, dar și ce poți vedea în Zanzibar – ce am învățat organizând călătorii pe insula din Oceanul Indian
SAU
Despre cum să leșini pe plajă la Oceanul Indian, cu un rom lângă, dar și cum a fost în călătoriile de grup organizate acolo și dacă este Africa pentru toată lumea sau nu. O vorbă din bătrâni spune ”follow me for more rețete”, să-i dăm drumul, deci!
Prima întâlnire cu HAKUNA MATATA
Un drum firesc în 2018
Dacă mă întreabă cineva despre cum a fost în Zanzibar, întâi găsesc potrivit să povestesc cum a început totul, de fapt cum a devenit călătoria în Zanzibar laitmotivul HaiCuSori. De acolo au plecat multe povești, adică vreo 10 călătorii de grup pe care le-am tot organizat de-a lungul anilor.
Prin 2018 am cunoscut-o pe Chantale. Ea locuia în București și urma să se mute la Dar es Salaam, în Tanzania. După câteva luni am vorbit și mi-a spus să vin pe insulă, că sigur o să-mi placă. Zanzibar, aceast arhipelag exotic, situat la doar câteva grade de Ecuator (667 km mai exact) cu un aer libertin, la Oceanul Indian. Ghidată de soare fiind, n-am stat mult pe gânduri și mi-a luat doar câteva săptămâni să organizez încă 5 prieteni călători. Urma să petrecem revelionul acolo. Nici măcar n-am realizat că începeam atunci, fix atunci, o relație minunată și de lungă durată, cu una dintre cele mai căutate destinații de vacanță din lume.
Am ajuns acolo și am cunoscut alți români de pe insulă, oameni cu care, în timp, am rămas prieteni și parteneri de business.
De-a lungul anilor am descoperit cazări, obiective, plaje virgine și multe locuri unde puteam să ne simțim bine, să ne bucurăm de libertate și să fim noi. Pentru că e important să găsești un loc în lumea asta unde să te poți simți așa cum îți dorești sau cum ai nevoie. Anii treceau și, alături de fiecare grup, descopeream insula și făceam imersie în ceea ce Hakuna Matata înseamnă cu adevărat: o stare lipsită de griji, supărări și ce alte belele mai găsim prin viață. Uitându-mă la prezent, aș spune că această stare este ușor imposibilă. Acum, după aproape 5 ani și multe călătorii acolo, sunt foarte tentată să spun că Zanzibar este, de fapt, un pansament prin felul său blând de a obloji răni. Că oameni suntem, viață trăim.
Înainte de plecare oamenii sunt pe cât de entuziaști, pe atât de buimaci. Și asta e de înțeles, urmează să vină în Africa despre care, poate, nu știu mai nimic. Apoi se așează pe vibe-ul călătoriei și încep să se obișnuiască cu tot ce-i înconjoară. Din păcate relaxarea a devenit destul de rara avis, ce-i drept și momentele de visare cu un rom bun în pahar, cu prietenii în jurul focului de pe plajă ajută, iar Zanzibar, insula asta parcă oprită în timp, are felul său dulceag și blând de a te fermeca. Iar eu m-am prins de asta, m-am prins atât de bine încât, de-a lungul anilor, am pus la punct un program de vacanță pe care l-am tot ajustat, ca pe șuruburile unui sistem care trebuie mereu să funcționeze.
Primul lucru pe care-l înveți în Zanzibar este fix treaba asta cu așteptările. Tu vii dintr-o societate în care viața se întâmplă cu viteză. Unde informația circulă aproape la fel de repede ca un gând și totul se întâmplă rapid. Ei, în Zanzibar nu-i așa. E Pole Pole, adică încet-încet. Și asta se vede pe viteza de reacție a localnicilor, fie că lucrează în horeca/turism sau că se plimbă pe plajă, încercând să îți vândă brățări de picior, eșarfe sau alte zorzoane. Ăsta este, din punctul meu de vedere, primul hop esențial pe care, dacă-l treci, te asigur că vei avea parte de una dintre cele mai mișto vacanțe. Noi am învățat asta la cazarea tradițională pe care o tot folosesc atunci când merg cu câte un grup. Adică în satul Michamvi, sat de pescari, cu ieșire la golful unde toată lumea vine să vadă cel mai frumos apus de pe insulă.
Mâncarea delicioasă poate dura mai mult de o oră până este gata, but Hakuna Matata, my friend, unde te grăbești? Ăsta fiind unul dintre exemple. Pe celelalte n-am să le spun, mai bine descoperiți voi tot farmecul lor când mergeți.
Așa, cu ce am mers în Zanzibar? (haha, cu avionul).
Că e Fly Dubai sau Qatar, alegerea va fi mereu în funcție de timing și lungimea zborurilor.
Cu Fly Dubai zbori București – Dubai 5 ore, apoi Dubai – Zanzibar 5 ore și un pic. Acum, depinde și cum bate vântul, că poate ajungi mai repede. Zborurile sunt, deobicei, de noapte, iar în Zanzibar ajungem dimineața, moment când suntem preluați de microbuzul cu care ne vom plimba și pe insulă.
Unde am stat în Zanzibar?
Ziceam mai sus de cazare și nu degeaba. Sunt multe opțiuni în Zanzibar. De la cele de 5 stele cu piscine luxoase până la cazări de 3 stele, tradiționale, cu vibe localnic. Locuri care te fac să te simți într-un film exotic și de care îți e greu să te desparți. Cazarea pe care o aleg de fiecare dată este tradițională, formată din bungalow-uri situate într-o curte la 3 minute de ocean, în golful Michamwi. Un loc plin de farmec, în care simți că te afli chiar într-o grădină exotică.
În calea ta, spre căsuța colorată, vei întâlni tufe întregi de frangipan, palmieri și aloe vera. Dar fi atent și la nelipsitele maimuțe bush baby care apar din când în când, pregătite să-ți salte mâncarea de pe masă. E un loc unde, dacă te plimbi prin sat, ai șansa să observi stilul liniștit de viață. Descoperi rutina localnicilor, modul lor de trai și școala primară la care, negreșit, ducem de fiecare dată rechizite. Celor care mă întreabă unde să-și ia cazare, le recomand cu drag să meargă pe coasta de est a insulei. În Paje, Jambiani, Bwejuu sau Michamwi.
OK, am ajuns, now what?
Cel mai cinstit mi se pare să deschidem o bere când ajungem, după un drum lung și ușor obositor. Câteva cuvinte despre Zanzibar n-ar fi de ajuns. De fapt vorbim despre un arhipelag de lângă coasta de est africană, fiind alcătuit din insula principală cu același nume, cu suprafața de 1.658 km² și în nord insula Pemba cu 984 km². Zanzibar este un teritoriu autonom, iar capitala a preluat denumirea insulei principale, Zanzibar City, fiind renumită pentru orașul vechi, Stone Town. Economia insulei se bazează pe turism, cultivarea mirodeniilor (cuișoare, scorțișoară, piper și nucă) și diferite preparate cosmetice și farmaceutice obținute din alge. Clima de acolo este tropicală, cu o medie anuală de 26 grade. Perioada cea mai caldă este octombrie – martie, când temperatura maximă înregistrată se situează în jurul valorii de 31/33 grade Celsius, iar umiditatea este ridicată. In unele perioade, destul de rare, temperatura poate atinge 36/38 grade Celsius. Perioada din mai până în august, in care predomina vanturile, este mai rece, cu valori în jur de 29 grade Celsius și plouă. 29 de grade, rece, trebuie să fie un chin, nu altceva!
Toate aceste coordonate, de la relief la climă, ajută ca Zanzibarul să fie în topul destinațiilor de vis pe care oamenii le caută atunci când vine vorba să cheltuie bani și timp pe o vacanță tropicală. Și nu doar asta.
Zanzibar este o insulă care merită descoperită
Iar eu iau asta foarte în serios și, pe lângă zilele de relaxare în buza Oceanului Indian, presar în program și zile în care plecăm în recunoaștere.
Am descoperit împreună Jozani Forest, unica pădure ecuatorială, parc național și suprafață conservată în inima insulei. Într-o plimbare ghidată de 2-3 ore, vei găsi, pe lângă miriapozi, cameleoni sau broaște Kassina Jozani, vei descoperi și singura specie endemică de maimuțe roșii, adică Red Colobus.
Cum Zanzibar își bazează economia pe cultura mirodeniilor și este și faimos pentru asta, vom merge câteva ore și într-un Spice Farm local.
E foarte interesant să vezi cum cresc păstăile de vanilie sau cum, pe potecile din fermă sunt, stânga dreapta, copacii de scorțișoară, plantații de ananas sau curcuma, turmeric, copaci de henna, mango și papaya, cuișoare, carambola starfruit și multe altele, de aș ocupa tot articolul doar cu mirodenii, dacă ar fi sa le înșir pe toate. Mai e un aspect legat de mirodeniile lor, cel medicinal. Spre exemplu, ei folosesc combinația de piper negru, curcuma și piper normal, pentru doamnele care nasc acasă. Cu aceasta combinație scot placenta ulterior nașterii. Africa!
Snorkel-ul este una din activitățile de bază când mergi în Zanzibar, iar locul cel mai fain este la Mnemba, o insuliță la doar 2h de cazare. Acolo am ajuns cu microbuzul nostru și, apoi, încă 30 minute cu barca. După ce ne-am lăsat vrăjiți de jocul cu peștișorii, ne-am dus la următoarea plajă, Nunguwi, unde am mâncat de prânz, ne-am relaxat și ne-am pregătit pentru apusul de la Kendwa Rocks, plajă aflată tot în nordul insulei.
Barca tradițională cu vele se cheamă Dhow și noi am alunecat cu ea pe apele oceanului în Safari Blue. O zi magică în care am descoperit Blue Lagoon, am mâncat fructe ecuatoriale pe o fâșie de nisip în mijlocul oceanului Indian și am poposit pentru prânz pe insula Kwale. Bine, prin prânz înțelegem un mare platou cu fructe de mare, caracatiță, homari și ce-au mai prins pescarii în ziua respectivă. Greu, foarte greu!
Zanzibar are și istorie, nu doar peisaje demne de National Geographic
Învățăm asta de fiecare dată când petrecem o zi în Stone Town, alături de Almas, cel mai ghid, cu a sa curea de ceas prinsă cu un elastic galben de bani, potrivit cât să nu îl jeneze. De la el am aflat despre sclavie, despre religia musulmană, am vizitat piața de pește, centrul vechi al orașului și am trecut și pe la casa lui Freddie Mercury (acum hostel). Stone Town este un oraș cu străduțe înguste, unde arhitectura îți va desluși povești coloniale și copiii care ies de la școală te vor înconjura cu veselie. Dar asta nu e totul, pentru că în aceeași zi, mai spre apus, am mers, cu barca, pe Prison Island. Insulița aceasta adăpostește colonia de broaște țestoase gigantice Aldabra, făcute cadou de guvernatorul britanic al insulelor Seychelles în 1919. La început au fost 4 țestoase, iar în prezent, după decenii în care urmaşii lor au fost furați și vânduți ilegal, comunitatea a ajuns la aproximativ 100 de membri.
O destinație aparte a insulei este Mtende, acest sat tradițional care are, la căpăt de drum, o plajă virgină. Plaja se lasă văzută doar la reflux. La flux, apa creste 2-3 metri și nu mai e practicabilă. Noi am descoperit-o cu niște ani în urmă și, de atunci, o tot vizităm în funcție de maree. Acolo am găsit și restaurantul suspendat cu vedere la ocean și bariera de corali. Și, în drum spre ea, ne-am oprit si la Kuza Cave, unica peșteră cu apă dulce și albastră ca un safir pe insulă.
Dar să vorbim un pic și despre MÂNCARE
În călătoriile noastre am tot descoperit locuri unde mănânci tradițional și bine. Carnea populară include pește, capră și carne de vită. Iar majoritatea felurilor tradiționale se învârt în jurul condimentelor. Cum ar fi Biryani, această mâncare cu carne sau pește, gătit cu scorțișoară, ghimbir, chimen, ardei iute, cardamom, nucșoară și cuișoare. Însă cel mai mare deliciu al oamenilor rămâne platoul cu fructe de mare pe care vei găsi tot felul: Ton, marlin, creveți, calamari, caracatiță, kingfish, homar, snapper și barracuda.
Veți vedea că felurile variază între cele tradiționale și cele europene. În piețele locale am tot văzut grătarele încinse, cu frigărui și legume, mai ales în Stone Town, în piața de noapte. Tot acolo am găsit și deliciosul suc de trestie de zahăr.
Câteva povești despre oamenii de pe insulă
Simt acum că e momentul să scriu și despre oamenii de acolo. La un prim contact, sărăcia și praful te vor frapa. N-are rost să ne ascundem după palmier, acolo nivelul de trai nu e cel mai răsărit pentru localnici. E o realitate care cu greu se va schimba, dacă, vreodată. Dar eu am ales să văd frumusețea din ochii lor, spiritul vesel cu care-și văd de treabă și bunăvoința cu care te fac sa te simți ca acasă. Majoritatea oamenilor vine de pe continent, din Dar es Salaam și lucrează în turism, prelucrarea lemnului, electricieni sau fixeri de orice. Am întâlnit fel și fel de personaje în ultimii ani. Cameriste, bucătari, recepționeri, șoferi etc. Fiecare cu povestea sa.
Spre exemplu, acum câțiva ani, la cazarea noastră, l-am întâlnit pe Elvis, un tip pe la 20 și ceva de ani, dornic să evolueze. Venit din Dar es Salaam, Elvis e un băiat talentat, un manager iscusit de hotel care vorbea engleză și franceză și care avea nevoie de o bază pentru a porni propriul sau business în turism. Mai exact, să organizeze ture pe insulă pentru turiști. Acolo poți face bani din asta, dacă ai infrastructură și contactele necesare. Sau, cel puțin, așa se vede din afară. Dacă îi întrebi, cu pace în priviri îți vor răspunde că nu sunt săraci, dar că nu au bani. Ceea ce te cam trimite la locul de gândire nițel. Dar, când ajungi pe insulă, ei îți facilitează o vacanță de neuitat. E fascinant să observi cum mai multe lumi, deși paradoxale, coexistă firesc. Iar acesta este încă unul din farmecele insulei.
Pe sufletul călătorului
Aș veni în Zanzibar doar ca să mă bucur de momentul ăla când mă dau jos din avion și simt cum, în doar câteva secunde, mă cuprinde căldura și îmi înmoaie genunchii. Aș veni în Zanzibar doar ca să mă uit pe geamul mașinii la cum derulează drumul palmierii prin fața ochilor și, apoi, să mă scufund cu sufletul în zâmbetele localnicilor cu care fac schimb de cultură și care mă învață despre traiul lor și despre bucuria unui zâmbet care face cât o mie de saluturi, toate într-o chimie firească și naturală.
Aș veni în Zanzibar pentru șoferii localnici care, deși aici se circulă pe de-a-ndoaselea decât știm noi, ei merg tot pe dreapta, probabil anticipând o depășire de peste doi kilometri. Aș veni în Zanzibar pentru momentul ăla din noapte când, cu coada ochiului, zăresc printre casele de cărămidă din oricare sat ar fi el, câte o siluetă africană îmbrăcată în rochie.
Isla Bonita, așa cum am poreclit-o, te poate ajuta în feluri bănuite și nebănuite. Căci urmele pe care le lasă soarele nu vor fi doar cele ale bronzului. Iar ritmurile muzicii africane vor declanșa în tine pasiunea necesară să îți continui drumul prin viață. Cred într-o relație dintre soare și modul cum gândim și simțim, vorba aia, life is much better at the seaside.
Și, da, aș veni în Zanzibar pentru romul pe plajă la 10 AM sau 8 PM, cu vântul care adie frunzele palmierilor, cu focul de pe plajă și azuriul oceanului Indian în fața ochilor. Pentru momentul de grație al relaxării, moment în care încă cred.
Am să mai scriu despre Zanzibar, nu s-a terminat, poveștile se nasc de fiecare dată când ajungem acolo. Până atunci am să vă las aici mai multe fotografii pe care nu apuc să le postez sau să le arăt sub vreo formă organizată. Cred că merită și ele să vadă lumina internetului.
Până la urmă
Acum că ai gustat un pic din farmecul insulei, sunt curioasă: este Zanzibar pentru tine? Folosește cu încredere formularul de comentarii de mai jos. Tot Sori va fi la butoane să-ți răspundă. Până atunci, travel for the story!
