Despre firescul lui "De ce Myanmar?"

M-am intors cam de o saptamana si inca incerc sa-mi gasesc cuvintele. Asta o spun pentru cei care m-au tot intrebat de ce nu postez fotografii din calatorie pe contul de Facebook sau de ce nu m-am apucat inca de scris. Ei bine, iata ca o fac.

Va spun inca de pe acum ca imi va trebui o perioada mai lunga pentru a ma reface dupa aceasta aventura in Myanmar, pentru ca, de data aceasta, calatoria a avut mai multe dimensiuni decat m-as fi putut astepta si toate m-au cam luat pe sus. Acum, e tardiv pentru mine sa ma intreb „de ce” nu am fost pregatita, cu toate ca as fi avut pretentia de la mine, femeie la 32 de ani, sa fiu, cumva, asezata emotional si, mai ales, spiritual.

Zilele trecute vorbeam cu o prietena care ma intreba urmatorul lucru: care sunt oamenii mei preferati? I-am raspuns rapid si fara sa ma gandesc prea mult. Oamenii mei preferati sunt fix cei in fata carora nu trebuie sa ma justific. Cu nimic. In fata carora nu trebuie sa ma explic sau sa ma motivez. Ulterior, dupa aceasta calatorie, am aflat ca ei nu au absolut nicio vina ca eu, Sori, ma ascund si fug de „de ce-ul” firesc al intrebarile lor.

Myanmar a fost, pentru mine, o prima incursiune in Asia. Nici ca as fi putut sa fac o alegere mai potrivita. De fiecare data cand calatoresc, ma intreb de ce aleg mereu acel drum, de principiu, in necunoscutul unei tari care nu are, inca, mari tangente cu turismul in sinea lui.Iar asta este de foarte bine. Stiu bine ca mie nu imi place sa merg in locuri arhicutreierate de oameni, prea des mentionate si prea accesibile omului.

Iar despre Myanmar, ce pot spune acum, proaspat intoarsa, este ca in viata asta e bine, din cand in cand, sa faci un pas in spate, intocmai pentru a te redeschide. Mark my words, ca nu glumesc. Asta a fost firescul Myanmarului.

Vor urma si alte fotografii insotite de povesti, va fi si intalnirea pentru prezentarea de calatorie la Journey Pub, in ianuarie 2017, pe care o pun cap la cap momentan si pentru care muncesc mult. Vreau sa va prezint esenta locului si, mai mult de atat, ce am invatat si cum m-a schimbat aceasta calatorie, deosebita si pe multe dimensiuni.

Pe curand,

Sori