Fa ceea ce iti place!

Cum sa scriu eu despre o persoana care, desi face un act artistic in vazul lumii, totusi nu vrea sa apara pe online?

Aceasta a fost prima intrebare care mi-a venit in cap, dupa ce am stat de vorba cu Lavinia Coman. Da, domnisoara de pe Lipscani care, in cel mai probabil caz, primavara aceasta v-a vrajit cu dansul papusilor ei, asa cum si pe mine m-a prins in energia pozitiva pe care o emana.

O sambata si o dupa-amiaza fara prea mari asteptari. Atat mi-a trebuit incat sa-mi iau aparatul cu mine si sa haladui prin centrul Bucurestiului. M-a dus drumul spre Lipscani unde am gasit-o pe Lavinia, langa care, pe o bordura m-am si asezat, pret de 3 ore.

Printre cele cateva cadre pe care le-am tras, si tigara pe care am fumat-o impreuna, am apucat sa o si cunosc nitel. Ma amuzasem cu o usoara amaraciune de o secventa pe care o vazusem inainte sa ma duc sa-mi iau un ceai, secventa in care un domn, desi n-as vrea sa-i spun asa, a cam acostat-o. Deh, ebrietatea ne vine de hac tuturor, sooner or later. Mi s-a parut nedrept si de prost gust.

Cu ceaiul in mana, m-am asezat si m-am lasat purtata de maiestria cu care le dadea viata papusilor. In timp ce Lavinia mai lua cate o pauza, am stat de vorba despre pasiunea pe care o are pentru ceea ce face. Cu facultatea de actorie-teatru terminata, Lavinia s-a bucurat sa-mi impartaseasca faptul ca a gasit aceasta ocupatie si ca se bucura mult ca poate castiga si bani de pe urma unui talent propriu. Mi-a vorbit despre frica fata de pretentiile oamenilor, in ceea ce priveste reprezentatia ei. Retorice precum „ce fac daca incep sa apar pe internet, si lumea ma cheama…trebuie sa imi fac papusi noi, uite…astea s-au murdarit, bateria se duce…” si-au facut aparitia in dialogul nostru. I-am spus de la mine putere ca de tot ceea ce se fereste ea sa faca, sunt doar cativa pasi in drumul ei spre a se dezvolta. Spre a-si dezvolta pasiunea, devotamentul si acea energie pozitiva pe care o emana. Ceva extraordinar.

_MG_0095-2  _MG_0113-2

Cand mi-a spus despre partea cu banii, am facut cumva o paralela intre mine si ea. Eu, care inca nu vreau sa pun reclame pe acest blog, pentru ca imi doresc momentan sa ramana ceva narativ si fara iz de business si ea, Lavinia, careia ii este cumva teama de expunere, tocmai pentru ca nu doreste sa isi perverteasca pasiunea si respectul pentru ceea ce face. Sau cel putin asa am inteles eu, din cele cateva cuvinte schimbate.

In rest, atmosfera de piateta europeana, cu lumea care trecea si copiii care se opreau, adulmecand spectacolul.

_MG_0119-2 _MG_0189-2

Si iata, cum o sambata dupa-amiaza, care se aratase fara a fi prea tumultuoasa, s-a transformat intr-o experienta pe putin notabila. Am cunoscut un om cu respect pentru pasiune, pentru conditia umana si bucuros sa imparta aceste lucruri publicului stradal.

_MG_0203-2

Daca doriti sa luati legatura cu Lavinia, ei bine, nu stiu ce sa va spun. Poate doar sa va indemn sa mergeti ori in Centrul Vechi, ori in Herastrau, unde o puteti gasi, jucandu-se.

Inchei articolul prin a-i multumi Laviniei pentru faptul ca mi-a oferit permisiunea de a asterne cateva cuvinte despre ea aici, pe blog.