San Pedro de Atacama, o Vama Veche pe uscat

….s-a facut deja luni, iar eu aveam zbor catre desertul Atacama, spre micul si frumuselul orasel San Pedro.  Lasam in urma mea civilizatia si apa calda pentru urmatoarele 11 zile.

Am organizat rucsacul de 60 de litri, in care evident ca a incaput si trepiedul foto. Cand pleci la drum cu rucsacul in spate, iti dramuiesti fiecare gram si fiecare petic de imbracaminte.

Dupa un zbor de 1 ora si 30 de minute am ajuns in Calama, unde, la iesirea din aeroport asteptau minibus-urile pentru a transporta turistii spre San Pedro. Contra unei modice sume de 15 $ mi-am organizat drumul si am pornit spre locul unde aveam sa gasesc si hostalul unde dormeam noaptea, in desertul Atacama. Pe aceasta cale, tin sa-i multumesc soferului care m-a lasat la intrare in San Pedro, a trantit usa si mi-a zis pe chileana ca ma pot descurca si singura, ca noi europenii suntem fitosi. I-am ascultat „sfatul” si in aproximativ 5 minute am gasit hostalul unde aveam patul meu rezervat pentru aproape 2 saptamani.

Mai jos, un scurt moment din San Pedro:

CHILE 2015-6257

Aici am cunoscut-o pe Fernanda (Fefa) care locuia „la etaj” si cu care am luat la picior oraselul sau cum il numeam noi „pueblito”. Nu exista asfalt, casele erau din adobe (un chirpici usor modernizat) iar asemanarea cu Vama Veche era una izbitoare, astfel incat la fiecare colt de strada aveam tendinta de a cauta cu privirea plaja si marea.

Cu ea am impartit primele 2 zile camera. O tanara fata, in cautarea unui job in domeniul veterinar, originara din Vina del Mar, la malul Pacificului.

CHILE 2015-6255

 

Instalata fiind la hostal si cu parola de la wi-fi-ul local instalata, am purces spre centrul oraselului. Locuiam oarecum la marginea lui San Pedro, iar ca sa ajung in centru trebuia sa trec printr-o piata care, de doua ori pe saptamana se umplea de localnicii care vindeau fructe si legume. Ce sa mai zic, o feerie!

In centrul lui San Pedro erau, din usa in usa, agentii de turism menite sa te poarte la fiecare atractie din desert, si credeti-ma, nu erau chiar putine, insa suficiente pentru a-mi ocupa cele 4 zile pe care aveam sa le petrec in zona.

M-am oprit la cea mai mare agentie dintre agentii si am reusit sa intocmesc un program minutios. Aveam sa ma trezesc zilnic la 04:30 AM si sa pornesc cu cate un minibus catre desert.

…despre prima locatie, in post-ul urmator.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *